illuminati
Administrator
Data inscrierii: 29/Oct/2009
Mesaje: 39
|
 Trimis: 09/11/05/30 Titlul subiectului: Care este diferenţa dintre protestanţi şi catolici? |
|
|
de William Edgar, Ph.D. , Profesor de Apologetică, Westminster Seminarul Teologic
De obicei, atunci îndată ce Dan Brown scrie despre Biserică el este descrie Bisericii Romano-Catolice, de multe ori recunoscut sub numele de catolicism. Cu toate acestea, cititorii ar trebui să ştie că se află alte expresii ale credinţei creştine. În plus faţă de numeroase grupuri mai mici, există două alte ramuri majore. Ortodoxia de Est, care a devenit un corp autonom, în 1054, şi se găseşte în deosebit în Mediterana de Est şi Europa de Est, numara circa 300 de milioane de membri în întreaga lume. Ramura știut ca protestantismul a apărut încă din 1517, o dată simbolică pe care Martin Luther a tras cele 95 de teze pe usa de la Universitatea din Wittenberg, unul dintre declanşează al Reformei.
Astăzi există unele 600 milioane la indice mondial protestanţi. Aceste compara la romano-catolicism, care deţine un pic peste 1 miliard de membri, care constituie jumătate din numărul integral de creştini, şi o şesime populaţia lumii.
Desigur, nimeni nu este neutru despre diferenţele dintre catolici şi protestanţi. Aici, vom fi de conţinut pur şi rudimentar pentru a lista unele dintre punctele majore de acord şi a diferenţelor. Readers interested in exploring this subject in depth would need to be informed about the history of these two branches, the issues that defined them at the Reformation in the 16th century, subsequent developments, current differences, and attempts to establish ecumenical relations.
Ambele protestantismul şi catolicismul sunt diverse şi complexe, astfel încât indiferent ce o lista de dificultăți vor fi problematică. Ceea ce urmează este suficient de minimalist şi nu ar necesită luate măsuri pentru evacuare a relaţiei dintre aceste două communions vaste. Deşi există puncte critice de diferenţă, este important să înceapă să se sublinieze, cu acordul lor, în anumite domenii fundamentale.
Puncte de acord:
1. Conţinutul primele şapte consilii Biserica universală: (1) Niceea (325) Crezul de la Niceea, (2) Constantinopol (381) de completare a Crezul de la Niceea în singular pe Duhul Sfânt; (3) la Efes (431, 439) respinsă Pelagianismul pe adăugarea de merit umane la harul lui Dumnezeu; (4) Calcedon (451) de pe "ipostatică" uniune de natura umană şi divină, în persoana lui Hristos; (5) În al doilea rând Constantinopol (553) condamnarea celor trei "capitole", adică, Scrierile monofizită sprijinirea doar o natura a lui Hristos (umane, care a realizat divină); (6) a treia Constantinopol (680-81), care a declarat că Hristos a avut două voinţe, peste contra monotelismul şi (7) În al doilea rând la Niceea (787), care a restaurat venerare de icoane (acest consiliu a fost acceptat de anglicani şi protestanţi majoritatea celorlalte, dar nu toate venerare - nu este destinat să fie cult).
2. Autoritatea unic al Sfintei Scripturi. În timp ce catolicii au o poziţie mult mai intens pe tradiţie şi autoritatea Bisericii, alături de Biblie decat protestanţi, ei a face oficial încă accepta unele subordonare a biroului de predare la Biblie.
3. Nevoia de har, prin sacrificiul ispăşitor al lui Isus Hristos pentru a obţine mântuirea. În timp ce catolicii diferă cu protestanţii asupra modului de avantajele lucrarea lui Hristos sunt comunicate, ambele sunt de acord că moartea de jertfă al lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu numai, este fundamentul numai pentru mântuirea oamenilor.
4. Misiunea centrală a bisericii. Biserica este o adunare de oameni închinau lui Dumnezeu. Acesta este părtăşia celor care aparţin lui Hristos, şi a cărei misiune este de a răspândi Evanghelia în întreaga lume.
5. Necesitatea de a defini doctrina şi practica pentru fiecare eră. Ambele communions afirma necesitatea de a aplica învăţăturile universal apostolică la contextul cultural al fiecărei epoci.
Puncte de dezacord:
1. Rolul bisericii. Catolicii subliniază funcţia de mediator al bisericii ca un organism organizat într-un mod protestanţi nu. Pentru a vieţii spirituale fosta este mediată de sacramente, administrat de ierarhia, centrare în cele din urmă pe Papa ca "Vicar al lui Hristos." Pentru asta din urmă biserica este extrem de important, dar puterea ei este în principal spiritual (Duhul Sfânt este principalul agent al puterii lui Hristos) şi declarative (predicarea Cuvântului este principalul vehicul de autoritate a lui Hristos. În timp ce dupa Conciliul Vatican II (1962-65), un mai mare accent pe participarea poporului completat opiniile afirmat de înspre Consiliul de la Trent (1545 -63), ca o ierarhică şi de birou.
2. Autoritatea de Papa şi consiliile bisericii. Catolicii cred că şeful temporală a bisericii este papa, care are sediul la Vatican. În Evul Mediu papalitatea avea puteri pe scară largă, inclusiv peste terenuri si armatele. Astăzi poziţia lui este descrisă mai mult din punct de vedere spiritual. În conformitate cu Conciliul Vatican II, rolul său este la fel de sursa de "perpetuu şi vizibil şi fundamentul unităţii de episcopi si de multitudinea de credincioşi." Totusi, el este infailibil atunci când vorbeşte ex cathedra, de la scaunul episcopului său. Consilii Biserica nu poate greşi. Protestanţi respinge de calificare ale autorităţii de astfel de fiinţe umane. Aceştia subliniază faptul că numai Hristos este capul Bisericii, şi Constituţia este Sfânta Scriptură. Miniştrii sunt "bătrâni", ciobani care predau şi se administrează sacramente, şi ale cărei decizii ar trebui să guverneze biserica în zonele de credinta si practica. Cu toate acestea, curtea finală de apel nu este nici un consiliu al bisericii, nici un papă, dar Biblia, singura care este infailibil.
3. Sacramente. Protestanţi şi catolici diferă nu numai faţă de numărul de sacramente autorizate, dar natura lor. În Evul Mediu, şi ratificată de Trent, numărul de sacramente în conformitate cu catolicismul a fost stabilită ca şapte: Botezul, de confirmare, coordonare, Euharistie, penitenţă, ipocrizie extremă, şi căsătorie. În plus, multiple acte sunt considerate "sacramentală": drept canonic, cultul Maicii Domnului, a apei de botez, binecuvântat cenusa, cruci, etc Pentru protestanti, există doar două: Botezului şi Euharistiei. Bază pentru această diferenţă rezidă în două concepţii. Pentru catolici un sacrament nu este doar un semn al lucrării lui Dumnezeu în lume, ci un mijloc pentru transportul harul lui. Pentru sacramente protestanţii sunt semne şi sigilii de realitatea prezenţei lui Cristos, şi aşa trebuie să fie (1) instituit de Hristos; (2), administrată de către prezbiteri autorizate în mod corespunzător şi (3) celebrată în biserică, cu predicarea Cuvântului. Deşi predarea oficială catolică neagă absolut orice re-jertfa lui Cristos, există totuşi o vedere populară că el este sacrificat din nou în masă, deşi scutit de sânge (a se vedea de la New Saint Joseph Baltimore Catehism, vol.. 2, respectiv 357). Protestantii respinge orice astfel de noţiune, bazate pe caracterul definitiv şi suficienţa de moartea lui Hristos (vezi Evrei 9:26-28).
4. Biblia. În timp ce catolicii accepte autoritatea unică a Scripturii, în care sunt necesare pentru a crede într-o autoritate al doilea, cel de "tradiţie". Trent a declarat că este de datoria "Biserica Mamă" pentru a judeca adevaratul sens şi de interpretare a Sfintei Scripturi peste împotriva oricărui care ar fi "să se bazeze pe propria sa abilitate" să facă acest lucru. Conciliul Vatican II catifelează acest oarecum, şi totuşi încă mai deţine că Magistraturii a bisericii are ultimul cuvânt de spus în sensul Scripturii. Protestantii accepta cu siguranţă, importanţa bisericii în înţelegerea şi predare sensul a Bibliei, dar ei deţin şi sacru dreptul persoanelor fizice sau grupuri care urmează să fie ghidate in interpretare a Bibliei, de conştiinţa lor, din cauza lucrarea Duhului Sfânt în ele , chiar şi în cazurile în care s-ar putea să îi determine să difere cu biserica. În practică, această divergenţă a condus la variaţie pe o serie de probleme. Pentru catolici, de exemplu, în cazul în care Biblia nu se adresa direct o chestiune, tradiţie pot completa lacunele. Un exemplu în acest sens este cultul Mariei. Bernard de Clairvaux a declarat că în timp ce Hristos a fost mediator nostru, avem nevoie de un mediator pentru el, milostiv Fecioara Maria. În mod semnificativ, doar de două ori, de fapt, Papa a vorbit ex cathedra, fără greş în vedere catolică, este de peste Mary: (1) ea a fost născut "impecabil", fără de păcat originale; (2), ea a urcat cu trupul la cer. Protestantii energic nu sunt de acord cu acest cult al Mariei. În cazul în Scriptură nu se vorbeşte în mod expres pe un subiect, poate, printr-o "deducţie bună şi necesară", deduce indiferent de ceea ce se spune, dar niciodată nu prin adăugarea la Biblie. Şi a statului de interpretare corectă a Scripturii este Scriptura în sine (cunoscut sub numele de analogie "de Scriptura"), deoarece Duhul Sfânt vorbeşte prin ea la noi.
5. Fapte bune. Una dintre întrebările fundamentale de separare protestanţi şi catolici, la Reformei este "justificare." În mod normal, protestanţi afirmă că este o justificare, o dată-de-toate declaraţia de achitare din vina păcatului de Dumnezeu, pe baza imputarea neprihănirii lui Hristos de a credincioşilor , care primesc darul justificarea numai prin credinţă. Potrivit Trent, pe de altă parte, justificarea este o traducere "" de la starea de păcatul originar la o stare de har, astfel, o transformare a accesa meritele lui Hristos. Astfel, este mai mult o infuzie de har decât o schimbare de statut, care este pentru protestanţi. Trent a declarat că justificarea prin credinţă este "anatema" (6 / 9, 12). Pentru credinţă catolici trebuie să fie completată de practica de sacramente şi de fapte bune, pentru a continua să obţină o justificare. Protestantii nu susţin că transformarea va urma de la justificare. Ei numesc acest sfinţirii "." Dar cele două nu trebuie să fie confundate. Ei sustin credinţă nu este în viaţă în cazul în care nu duce la practica de a practica de a faptelor bune (Iacov 2:15-18), şi totuşi ele afirma fapte bune, în sine, nimic nu contribuie la justificarea nostru (Romani 3:22). Credinţa este palmele goale, a ridicat pentru a cere mila lui Dumnezeu care justifică. |
|
